Un nou început, o altă grădiniță

Nu știu dacă am mai spus aici pe blog, că băiețelul meu cel mare este foarte năzdrăvan. Uneori, mă întreb dacă toți copiii de 4 ani sunt așa, e o fază trecătoare sau numai al meu e așa.
E încăpătânat, nu vrea să facă nimic din ce-i spunem noi, nu vrea să mănânce, nu vrea să doarmă la prânz, trebuie să gradinitane rugăm de el, dacă îi spui ceva sau îi atragi atenția se trântește cu fundul de pământ. Înainte era și mai și, mai avea și niște crize de nervi când nu ieșea ceva cum vroia el dar, din fericire, nu le mai are sau sunt foarte rare. Când mergem undeva atrage atenția în toate felurile, în supermarketuri aleargă, la bunici se trântește pe jos.
Mă gândesc că poate face toate astea pentru că are impresia că îi acordăm mai multă atenție frățiorului lui mai mic de 1 an. Uneori chiar îl imită, merge în 4 prin casă, vorbește ca el.
În fine…până la urmă vor trece toate astea și vor veni altele mai grave.
Cred că un rol important în comportamentul lui a avut-o și grădinița pentru că noi nu l-am alintat prea tare, chiar a avut un program destul de organizat de mic. Anul trecut a fost la grădinița cu program prelungit și s-a obrăznicit rău cât a fost acolo. Venea mușcat, bătut iar el la rândul lui mușca și bătea alți copii. Fiind o fire mai nervoasă, câștiga întotdeauna „bătăliile” cu alți copii.
De lucrat, nu cred că lucra nimic pentru că nu s-a văzut nici un progres, tot anul se plângea dimineața că el nu vrea la grădiniță. Cred că educatoarele făceau activități doar cu cei mai cuminței iar pe ceilalți îi marginalizau. În plus, aveau și pretenții foarte mari.
Noi mergeam în fiecare zi cu emoție la grădiniță și ne întrebam ce vor mai spune despre Sebastian, ce a mai făcut. Educatoarele se plângeau, cel puțin una dintre ele se plângea tot timpul, comenta și spunea că e obraznic, că nu doarme, că strică paturile, că îi deranjează pe ceilalți. Noi ne îngrozeam și sufeream ca părinți și le spuneam că trebuie să ajungem la o soluție să fie mai bine, să poată să facă ceva că doar sunt educatoare și au experiență. Nu a fost așa, a fost din ce în ce mai rău și nu s-a schimbat nimic tot anul școlar.
Anul ăsta, soțul meu și cum mine ne-am gândit să-l dăm pe Sebastian la grădinița cu program normal și cred că a fost cea mai bună alegere pe care o puteam face. Am întâlnit aici o doamnă educatoare extraordinară care ne-a spus să avem răbdare și mult calm că se va schimba, că va dura ceva timp, poate un an și va fi mult mai bine.
Rezultatele se văd deja, dintr-un copil care nu vroia să facă nimic, acum desenează, colorează, cântă, povestește, se trezește dimineața și de abia așteaptă să ajungă la grădiniță, chiar și în week-end vrea să meargă. Cântă în fața clasei, spune poezii, îi povestește doamnei poveștile citite acasă seara. Mai are unele scăpări, mai este indisciplinat uneori dar nu se compară cu situația de anul trecut. Doamna educatoare e mereu calmă cu el, răbdătoare, îi acordă foarte multă atenție, nu face diferența între copii, cântă, dansează împreună cu ei.
Concluzia e că, făcând diferența, mi-am dat seama că educatoarele sunt de vină pentru comportamentu lui, îi lăsa să se joace singuri, se certau și se băteau de la jucării, poate chiar erau momente când îi lăsau nesupravegheați, lucrau numai cu cei mai liniștiți iar pe ceilalți îi marginalizau, stăteau numai la catedră și așteptau ca niște copii de 3-4 anișori să stea liniștiți pe scăunelele lor.
Ar fi foarte multe de spus, de povestit, astea sunt concluziile mele, contează foarte mult educatorul, învățătorul pentru un copil, să continue ce au început părinții acasă, să nu facă diferențe între copii, să fie calmi, iubitori, să impună un anumit respect.

Anunțuri

3 gânduri despre “Un nou început, o altă grădiniță

  1. În cazul lui Sebastian, au fost de vină educatoarele, cum bine ai sesizat. În alte cazuri, părinții sunt cei care-și alintă copiii. E ideal ca ambele părți să fie pe aceeași lungime de undă și să aleagă calea cea mai adecvată de educație. Bine că ai găsit soluția potrivită! 🙂

    • Da, ai dreptate. Educatoare de la grădinița unde e acum ne-a întrebat dacă e un copil alintat, asta a fost prima ei impresie despre el. El nu este un copil alintat, nici mămos, doarme singur în camera lui de când l-am adus acasă de la maternitate, are un program fix de masă, de somn. Probabil va trece și faza asta cu năzdrăvăniile lui. Dar știi cum e, mai bine așa, înseamnă că e un copil sănătos, energic. 🙂

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s