Copilăria lor

Îmi plac atât de mult bebelușii, mă uit la bebelușul meu de 4 luni jumătate și îmi vine să-l mănânc, mă topesc după el. Aș vrea să-mi întipăresc în minte toate momentele cu el, ochii lui mari și albaștri, genele lui mari și negre, fața lui mică și albă pe care nici un aparat de fotografiat nu le poate reda.

Aș vrea să nu uit niciodată gânguritul lui, zâmbetul lui inocent pe care îl are atunci când mă vede sau când mă strâmb în toate felurile la el, mirosul lui de lapte, pielea lui fină ca de mătase , mâinile lui mici și catifelate pe care le întinde spre mine și vrea să mă prindă de față, de nas, bucuria lui atunci când îi este foame și îl pun la sân, nervii lui atunci când scapă o jucărie și nu o poate ține în mânuțele lui nesigure, încercările lui de a se rostogoli în pătuț. Mă uit la el și nu îmi vine să cred că e al meu. E minunat, nu pot descrie în cuvinte tot ceea ce simt. Și îmi pare rău că nu pot ține minte toate lucrurile astea…

Constat, cu tristețe că am uitat multe din amintirile legate de viața de bebeluș a băiețelului meu mai mare. Deși are numai 3 ani și 5 luni nu-mi amintesc toate cuvintele stâlcite pe care le spunea, nu-mi amintesc toate lucrurile pe care aș vrea să mi le amintesc. Trebuie să sap adânc în mintea mea, să vorbesc cu soțul meu și să ne aducem aminte amândoi. E păcat că se întâmplă asta, timpul trece atât de repede, ei cresc și noi nu ne vom mai întâlni cu momentele astea.

Cum am mai spus aici, nu e ușor să fii mamă dar e minunat și îmi place la nebunie rolul ăsta. Sper că voi avea mai multă răbdare cu băieții mei și le voi oferi o copilărie minunată.

Să fiți sănătoși dragii mei! Mami vă iubește mult!

7722

Anunțuri

23 de gânduri despre “Copilăria lor

  1. M-am regăsit în acest articol. Cateodată îmi vine sa il strang pe baietelul meu tare tare în brate de drag ce imi e, raman uimita de progresele pe care le face în fiecare zi și uitându-ma la pozele din primele luni de viata nu imi vine sa cred ca are deja 9 luni și ca s-a schimbat atat de mult!

    • Da, ei progresează de la o zi la alta, trece o jumătate de lună și deja știu să facă ceva nou sau spun un cuvânt nou. Sunt minunați, e greu și frumos, în același timp, să fii părinte. 🙂

  2. Sa fie sanatosi si cuminti! Cat despre uitat…multe am uitat si eu din evolutia baiatului mare, pe unele mi le amintesc acum cand si bebelusul a inceput sa faca diverse lucruri. Am momente in care imi pare rau ca nu mi-am notat anumite avenimente sau cuvinte stalcite dar mi-am dat seama ca sunt muuult mai savuroase atunci cand le ai in amintire decat atunci cand le ai pe o foaie de hartie. Cand imi aduc aminte de „papatoni” care sunt pantaloni, imi aduc aminte nu numai cuvantul stalcit ci si nesiguranta din voce, si mutrita dulce si intrebatoare si ochisorii care ma priveau fix si parca intrebau daca cuvantul rostit este corect. Daca as fi citit „papatoni” de pe o fila de caiet…ar fi fost un simplu cuvant stalcit, in urma cu niste multi ani de zile de catre un baietel cu ochi albastri.

  3. impresionant post, Andreea…<3 ador bebelusii, deci poti conta pe mine ca babysitter – any time! 🙂
    a avea copil/copii e ALEGEREA-OPTIUNEA-DECIZIA cea mai importanta din viata noastra… restu' devine secundar, tertiar, etc… 🙂 vorbesc en connaissance de cause caci avem 2 "old babies"(my only "eggs", LOL!), ambii doriti, încât i-am fi putut "boteza" Désiré(e) pe-amândoi… 🙂 Copiii nu "cer" sa vina pe lume, n-au nici-o datorie sau obligatie fata de noi, parintii, ci noi fata de ei… meseria de parinte nu se preda si nu se învata decât la fata locului… 🙂 sanatate, curaj, rabdare, afectiune demonstrata si demonstrativa… 🙂 cu drag, Mélanie

    • Mulțumesc frumos, Mélanie! Asa e, meseria de părinte se învață la fața locului iar instinctul de mamă vine atunci când vin și copiii. Nu contează cât sunt de mari, tot copilașii mamei rămân! 🙂

  4. Cu siguranţî nu vei uita nici una din drăgălăşeniile spuse de voinicuţii tăi, dacă seara îţi faci timp câteva minute să scrii ceea ce ai dori să nu uiţi, fără să urmăreşti forma literară ! O poţi face într-un caiet sau în Word. Blogul este mai pretenţios fiindcă gândind că citesc şi alţii ţi-ar lua mai mult timp .
    Să-ţi trăiască, să fie sănătoşi şi să-ţi aducă numai bucurii.

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s