Dependența mea

sweetsSunteți sau ați fost vreodată dependenți de ceva? Să nu rezistați fără acel lucru, să vă gândiți mereu la el?
Ei bine, eu sunt dependentă de dulciuri! Am o obsesie pentru dulce și nu știu de unde vine acest lucru. Nu mi-au lipsit dulciurile în copilărie, dimpotrivă, am mâncat foarte multe și poate fi și asta o cauză a dependenței mele. Poate e și ceva genetic, tatăl meu era așa, la fel și bunica de pe tată.
Cred că nu numai dependența de alcool, fumat, droguri sunt vicii ci și dependența de dulce e un viciu, e o boala din punctul meu de vedere. De ce spun că sunt dependentă?
Dacă fac o comparație cu soțul meu, el nu simte nevoia de dulce decât foarte rar. Când are în față o ciocolată sau o felie de tort, mănâncă foarte puțin, o pătrățică sau două de ciocolată sau nici nu termină felia de tort și spune că s-a săturat. În schimb, eu sunt în stare să mănânc toată ciocolata, chiar două, jumătate de tort, prăjituri și tot simt că mai vreau. Dacă nu m-aș abține, nu m-aș controla cred că aș ajunge obeză. Aș da oricând o masă copioasă pe un platou de prăjituri, nu mănânc dulciuri ca să le simt gustul, mănânc ca să mă satur.
Îmi place foarte mult și să fac dulciuri, fac torturi, prăjituri, plăcinte pentru familia mea. Nu vreau să-mi privez copiii de dulciuri, încerc să le ofer o alimentație echilibrată și cred că ei au nevoie de dulce, dar cu moderație. Oricum ei au o alimentație sănătoasă, cu mâncare sănătoasă, gătită de mine, cât de cât corect și cu mulță dragoste.
Am tot citit pe internet cum poți scăpa de această dependență și sunt mulți care dau tot felul de sfaturi.

Cred că singura cale să scap de această dependență ar fi să renunț de tot la dulciuri, să nu mai mănânc deloc, poate așa nu voi mai simți nevoia să le mănânc. Cine știe…încă nu am descoperit secretul!

Anunțuri

10 gânduri despre “Dependența mea

  1. De cativa ani am aceeasi problema. Nu ma pot abtine cand vine vorba de dulciuri. Uneori mi se face pofta si noaptea. Pot manca una, doua ciocolate asa, din cateva inghitituri si tot nu spun ca m-am saturat. Ciudat este ca in copilarie nu ma dadeam in vant dupa dulciuri…
    O prietena imi spunea ca, adunata peste cantitatea imensa de apa pe care o beau de-a lungul zilei, pofta de dulce ar putea lasa de inteles ca am un inceput de diabet, insa analizele spun ca nu am nimic.

  2. Nu stiu daca e chiar un viciu această dependență de dulciuri. În general pofta de dulciuri traduce defapt o lipsă de crom, magneziu sau zinc în organism. Cand mancam dulciuri creste nivelul de energie din corp, si avem nevoie de energie suplimentara când suntem stresati, obositi, deprimati, doar ca dulciurile nu sunt cea mai buna sursa de energie.
    Oricum te inteleg pentru ca si mie imi plac dulciurile la nebunie si totusi la un moment dat am reusit sa scap de aceste pofte de a manca tot raionul cu ciocolata :)))

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s