Lupta cu kilogramele…a început!

 

imagesȘtiu că e cam devreme să mă gandesc la slăbit pentru că a trecut doar o lună de când am născut dar când mă uit în oglindă nu-mi place deloc ce văd. Am luat în timpul sarcinii 23 de kilograme. M-am cântărit înainte să merg la maternitate și aveam 83 de kg. Mă uitam la cântar și nu îmi venea să cred. Acum, după o lună de zile, am 69 de kg iar kilogramele se duc jos foarte greu.

Am încercat în perioada asta să mănânc echilibrat , nu am mâncat dulciuri și nici prăjeli, nu am mâncat pâine, nu am mâncat să simt că nu mai pot dar nici nu m-am înfometat pentru că alăptez și vreau să mai alăptez în continuare. După capul meu m-aș apuca să fac mișcare dar mă gândesc  că e prea devreme și nu vreau nici să afecteze lactația.

Sper că în timp, cu multă răbdare și voință să ajung din nou la kilogramele de dinainte, vreo 58, că niciodată nu am fost foarte slabă.

 

 

Bucuria de a fi mamă…din nou

1382286_738312772861806_1508737608_n

Au trecut două săptămani de când am devenit din nou mamă. A fost o experiență extraordinară, dureroasă, dar a trecut repede și deja am uitat cum a fost.

Am născut pe 1 octombrie la ora 9 și 20. Inițial medicul meu m-a chemat marți dimineața la maternitate să-mi declanșeze nașterea deoarece am depășit 40 de săptămâni iar bebelușul era deja destul de mare. Mi-a spus că voi naște pe la ora 2 ziua dar  contracțiile au început pe la 2 noaptea, probabil s-au declanșat de la emoții.

Am stat frumușel până dimineață, am făcut duș, m-am pregătit că de dormit nu am reușit să dorm și am plecat spre maternitate la ora 6 jumate. Am ajuns acolo la ora 7 și ceva ,m-am internat ,m-au dus la sala de nașteri și l-am sunat pe doctor. A venit medicul meu și eu eram deja cu dilatație de 5-6. Mi-a pus o perfuzie cu oxitocină, mi-a rupt  membranele și la 9 si 20 s-a întâmplat minunea, mi-am văzut scumpul bebeluș  care a cântărit 3650 g și a avut 53 de cm.

Am avut și un medic extraordinar, care a stat cu mine tot timpul, m-a ajutat și m-a încurajat.

Pot spune că primele  2 săptămâni acasă cu bebelușul au fost ușoare,  am dormit noaptea, m-am trezit doar sa-l alăptez, exceptând o răceală pe care am luat-o de la băiețelul meu mai mare și am stat cu mască să nu-i dau și la micuț. Dureri nu au fost decât foarte ușoare și mai mult în prima săptămînă, am făcut chiar și ordine în casă, l-am ridicat pe cel mare în brațe, sânii nu m-au durut deloc, ce mai…tot să naști natural…Sunt o persoană norocoasă, sunt foarte rezistentă la durere.

Cel mic e extraordinar, e o minune,  nu mai suntem stresați ca la primul copil, e micuț, e ca o păpușică, încă nu ne dăm seama cu cine seamănă. Mie mi se pare că seamănă cu Sebastian când era bebeluș.

Ne dorim să fie sănătos și să ne bucurăm de fiecare moment petrecut cu el pentru că timpul trece foarte repede și nu ne vom mai întâlni cu asemenea momente.