La grădi…

Mă simțeam o mamă norocoasă, în sensul că am un copil curajos, dar uite că după două zile de grădiniță a cedat.

S-a trezit dimineață foarte fericit că merge la grădiniță și am pornit noi bucuroși să ajungem pâna la ora 8. Pe drum mă tot întreba: ” Mami, tu rămâi acasă sau stai cu mine la grădi?” „Nu puiule, eu mă întorc acasă.” îi spun eu. Nici nu am intrat bine în grădiniță că i-au și dat lacrimilie de crocodil. Când a vazut-o pe educatoare se ținea de mine cum nu a mai făcut-o niciodată și plângea atât de tare încât, eu fiind o mamă sensibilă și plângacioasă, aproape mi-au dat și mie lacrimile. Poate e ceva normal pentru unele mame ca să plângă copii lor după ele, dar al meu nu a plâns niciodată după mine.

Am plecat repede acasă și l-am lăsat plângând găndindu-mă că îi fac mai mult rău dacă stau acolo mai mult dar sunt cu sufletul și gândul la el și de abia astept să-l aducem acasă.

2

Anunțuri

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s