Toamna cu emoțiile ei

Este luni, începutul unei noi săptămâni și sfârșitul lunii septembrie. A trecut luna septembrie atât de repede…Și ce dacă a trecut…

IMG_2838

Încă nu plouă dar e ceață si înnorat iar când scoți nasul pe geam se simte aerul rece de toamnă.

IMG_2839

Peisajul este frumos, frunzele încă nu au căzut, mai rezistă, la fel și floricelele din casă, unele mai sunt încă înflorite.

IMG_2842

A fost o lună frumoasă, cu multe evenimente ,cu multe emoții și mult stres pentru mine. Am așteptat să vină pe lume cel de-al doilea bebeluș dar nu a venit, nu a vrut.  Am trecut deja de 40 de săptămâni. E un bebeluș cam puturos și un pic cam grăsuț după cum spune medicul meu. Mâine este ziua cea mare (dacă nu se întâmplă nimic până mâine, bineînțeles), îmi iau bagajul și plec la maternitate să mă internez. Medicul îmi  va declanșa  nașterea și îmi voi vedea copilașul. Nu mai am răbdare și nici nu prea mai pot.

Am emoții și o grămadă de gânduri deși am mai trecut printr-o naștere naturală care nu a fost prea grea. Sunt nerăbdătoare să-l văd cum arată, să știu că e sănătos, să-l țin în brațe și să-l pun la sân.

Mâine e 1 octombrie. E o dată frumoasă, nu?

O zi specială

Astăzi este o zi specială pentru noi.

Este ziua băiețelului nostru drag! Acum 3 ani ,la ora 15,43 s-a născut minunea noastră care ne-a adus multă fericire în casă.

LA MULȚI  ANI  dragostea noastră! Să fii fericit și sănătos, să ne aduci numai bucurii. Mami și cu tati te iubesc mult de tot.

images

Cum să ne mai hrănim copilul

În ziua de azi mi se pare destul de dificil să hrănești un copil, să-i dai să mănânce cât mai sănătos, implică timp și bani dar cred că merită indexpentru ca puiuțul să crească sănătos. Cred că alimentația din primii ani de viața are un rol important pentru copil .

Se spune că bazele educației alimentare se construiesc până la vârsta de 2 ani, până la 3 ani copilul mănâncă tot ce îi pui în farfurie iar pe la 10 ani are  capacitatea intelectuală de a face propriile alegeri alimentare.

Noi am experimentat asta pe propria piele. Am încercat să ne hrănim copilul cât mai sănătos, i-am preparat mâncarea în casă, până la 2 ani i-am dat să mănânce doar carne, ouă, legume de la țară, produse care nu erau crescute cu hormoni și alte chestii dăunătoare. După 2 ani i-am dat și carne din comerț pentru că nu am avut ce face dar nu i-am dat niciodată produse semipreparate, salamuri, pate, mușchi, șuncă, prăjeli sau dulciuri foarte concentrate.  Și a mâncat tot ce i-am pus în farfurie.

Acum a mai crescut și mai vede la alți copii că mănâncă diverse dulciuri sau chipsuri. Nu suntem exagerați, îi dăm ciocolată sau bomboane dar cu măsură. Important e că , atunci când ii dăm legume crude sau fructe, sau ne vede pe noi că mâncăm, vrea și el și îi plac. Exemplul dat de noi e foarte important pentru el.

Mai este o problemă, acum merge la grădiniță și mănâncă acolo, le dă pâine cu pate, cu șuncă, cu mușchi, cornuri cu ciocolată. Nu avem altă alternativă, locuim într-un oraș mic și nu există decât o singură grădiniță și nici nu ne-am permite să-l dăm la o grădiniță privată în care meniurile să fie foarte sofisticate sau să fie făcute de părinți.

Important e ca acasă să mănânce în continuare cât mai sănătos și noi să fim un exemplu pentru el în ceea ce privește alimentația și nu numai.

Cu gândul la băiețelul meu

12Stau acasă singură, e bine, mă relaxez până vine bebe numărul 2 ( văd că nu se grăbește deloc și suntem în 39 de săptămâni și vreo 2 zile ) dar sunt mereu cu gândul la băiețelul meu sensibil și plângăcios.

A intrat în a doua săptămână  de grădiniță și  tot nu-i place deloc, spune încontinuu că nu-i place la grădi și că plânge la grădi. Educătoare a spus că a plâns  toate zilele miercuri, joi și vineri și s-a văzut asta din comportamentul lui de acasă din week-end. A fost extrem de obosit și stresat, a dormit foarte mult și a stat în pat  mai toată ziua.

Sâmbătă a fost foarte moale, nu s-a jucat, a făcut și puțină febră, a stat mult în pat . Ieri a fost ceva mai bine, a fost mai vesel și a făcut din nou năzdrăvăniile lui dar azi a luat-o de la capăt.

Dimineață când l-am trezit avea lacrimi în ochi și spunea :” Mami, nu vreau la grădi! ” A plâns tot drumul pâna la grădiniță iar acolo soțul a trebuit să-l păcălească ca să-l poată lăsa. I-a spus că vine acasă sa mă aducă pe mine.

Stiu că mulți părinți s-au confruntat cu situația asta dar sper ca perioada asta să treacă cât mai repede  și să se ducă cu plăcere la grădiniță.

La grădi…

Mă simțeam o mamă norocoasă, în sensul că am un copil curajos, dar uite că după două zile de grădiniță a cedat.

S-a trezit dimineață foarte fericit că merge la grădiniță și am pornit noi bucuroși să ajungem pâna la ora 8. Pe drum mă tot întreba: ” Mami, tu rămâi acasă sau stai cu mine la grădi?” „Nu puiule, eu mă întorc acasă.” îi spun eu. Nici nu am intrat bine în grădiniță că i-au și dat lacrimilie de crocodil. Când a vazut-o pe educatoare se ținea de mine cum nu a mai făcut-o niciodată și plângea atât de tare încât, eu fiind o mamă sensibilă și plângacioasă, aproape mi-au dat și mie lacrimile. Poate e ceva normal pentru unele mame ca să plângă copii lor după ele, dar al meu nu a plâns niciodată după mine.

Am plecat repede acasă și l-am lăsat plângând găndindu-mă că îi fac mai mult rău dacă stau acolo mai mult dar sunt cu sufletul și gândul la el și de abia astept să-l aducem acasă.

2